vineri, 31 mai 2013

Tradiţii de nuntă în Maramureş

De la pregătirea zestrei şi a costumelor şi până la alegerea „nănaşilor" sau chemarea la ceremonie, nunta este un ritual spectaculos în Maramureş, cu tradiţii şi superstiţii captivante.
Pregătită din timp de tineri şi de părinţi, nunta în Transilvania urmează şi astăzi unele dintre vechile obiceiuri tradiţionale.
Cantonierul, „omul cu cămara”, „femeia cu găina” sau voinicelul, care cheamă invitaţii la nuntă, reprezinta un întreg alai indispensabil fără de care nunta nu putea să aibă loc.
Şi astăzi obiceiul împodobirii steagului de nuntă, cu eşarfe şi clopoţei, este practicat de cantonierul mirilor.

Mireasa refuza cererea mirelui

Spre deosebire de practicile moderne, când tânărul îşi cere singur mireasa în căsătorie, înainte, flăcăii trimiteau invitaţia prin purtători de cuvânt.
Mireasa, însă, nu se lăsa lesne impresionată. Ea accepta abia treia oară cererea în căsătorie.

Odată ce acordul era dat, se stabilea data logodnei şi erau aleşi domnişoarele, cavalerii de onoare şi cantonierul. Chemarea la nuntă se face cu câteva zile înainte de ceremonie, iar sarcina, deloc uşoară, îi revine voinicelului, care alerga să invite întreg satul.

Steagul nunţii, prilej de petrecere

Decorarea steagului este prilej de sărbătoare. Acesta este decorat la casa mirelui şi celebrat printr-un joc specific, care se transformă repede într-o straşnică petrecere a tinerilor.

Omul cu cămara era, la rândul lui, un personaj indispensabil în organizarea nunţii, ales fiind pe criterii de onestitate. Mirii aveau grijă ca el să fie unul dintre oamenii cinstiţi din sat pentru că rolul său era să strângă darurile de nuntă.
Tot el trebuie să supravegheze băutura de pe masă, având grijă ca nimeni să nu stea cu paharul gol.
Tradiţia spune că invitaţii trebuia să ofere ca dar de nuntă porumb şi ţuică, băutură care era apoi oferită la nuntă.

Mirii mergeau separat la biserică

Ceremonia religioasă se distinge însă de obiceiurile din alte regiuni. Mirele şi mireasa vin separat la biserică în propria procesiune, însoţiţi de familie şi invitaţii lor, urmând ca după slujbă, fiecare grup să plece tot separat.

Un obicei deosebit ce se păstează şi în prezent este aruncarea cu grâu peste miri şi invitaţi, în semn de noroc. Doar că aici, personajul central este „femeia cu găina”, aleasă dintre femeile în vârstă înţelepte şi cu har de binecuvântare a tinerilor.

Începând cu cantonierul, toţi invitaţii dansează cu mireasa şi îi dau bani, iar mirele trebuie să plătească cea mai mare sumă de bani pentru a putea dansa cu mireasa lui.

După nuntă, o dată pe an, mirii trebuie să viziteze naşii de cununie şi să le ducă în dar ţuică, pâine împletită sau un mic brad decorat.

joi, 30 mai 2013

Obiceiuri de nuntă în Muntenia şi Moldova

Chiar dacă astăzi nu se mai respectă în totalitate, obiceiurile de nuntă fac parte din tradiţie şi merită cel puţin cunoscute pentru a şti cum se desfîşura nunta în trecut.

Obiceiuri de nuntă în Muntenia


În Muntenia s-a păstrat mult timp obiceiul bradului împodobit. În seara dinaintea nunţii, mirele împreună cu prietenii lui împodobesc un brad cu hârtie, panglici, clopoţei, fructe, în varf aşezând o sticlă de ţuică sau un cozonac. Bradul este tot timpul în fruntea alaiului de nuntă, fiind purtat de un bradaş ales de mire. După nuntă, bradul rămâne la poarta tinerilor căsătoriţi până se usucă, semn că acolo locuieşte un cuplu tânăr.

Ca şi în alte zone, în Muntenia colacii joacă un rol important în cursul nunţii. Ei însoţesc bradul, dar nici mireasa nu scapă de ei. Înainte de hora miresei, care precede plecarea spre biserica, naşa rupe un colac deasupra capului miresei.

Jucatul găinii este un obicei care încă se mai păstrează în Muntenia, în special la sat. O femeie, fie participantă la nuntă, fie bucătăreasă, dansează cu o găină în faţa naşului, care trebuie să negocieze preţul ei. În unele locuri se obişnuieşte ca naşul să încerce să fure găina, care este gătită, de obicei, de soacra mică.

Şi în Muntenia se practică legătoarea, obicei care face trecerea miresei la statutul de soţie. I se ia voalul şi i se pune pe cap un batic. Voalul îl primeşte fata necăsătorită care prinde buchetul aruncat chiar înainte de mireasă.
Una dintre superstiţiile zonei spune că mireasa trebuie să-şi scrie pe talpa pantofului numele fetelor nemăritate care participă la nuntă, iar dacă rămâne vreun nunme neşters, înseamnă că acea fată se va căsători prima.

Obiceiuri de nuntă în Moldova



În Moldova, ca şi în Banat, se practică chemarea la nuntă, făcută de miri, de socri, dar şi de vornici, care trec pe la fiecare sătean cu o sticlă de vin sau ţuică.
Tradiţiile sunt oarecum similare cu cele din Muntenia, astfel că şi în Modova se practică jucatul găinii sau împodobitul bradului.

O tradiţie specifică Moldovei este cea a numărului de naşi. Dacă astăzi majoritatea cuplurilor au o singură pereche de naşi şi foarte rar două, în trecut moldovenii îşi alegeau şi câte 20 de perechi, în funcţie de poziţia socială. Naşii sunt responsabili cu achiziţionarea accesoriilor: floarea mirelui, voalul miresei, lumânările de nuntă.

Caracteristic Moldovei este şi obiceiul dusului la apă al miresei. Aceasta duce o găleată împodobită cu busuioc până la cea mai apropiată sursă de apă, unde o umple, apoi cu busuiocul înmuiat în găleată stropeşte făcând semnul crucii. Fetele care sunt stropite astfel se vor căsători mai repede, spune tradiţia.

miercuri, 29 mai 2013

Obiceiuri de nuntă în Banat şi Dobrogea

Dacă astăzi mulţi miri aleg să ignore traditiile de nuntă sau le combină cu cele americane, în trecut obiceiurile erau la mare cinste şi făceau deliciul unui astfel de eveniment.

Obiceiuri de nuntă în Banat


În Banat nunta era cel mai important şi mai spectaculos obicei, la care lua parte cu mare bucurie, întreaga comunitate, de la mic la mare.

Un moment important al nunţii este chemarea la nuntă, care se face de către givări – cavalerii de onoare. Ei cutreieră satul şi invită oamenii la ceremonie, oferindu-le o sticlă de rachiu. Cei care acceptă să bea sunt aşteptaţi la nuntă, care durează cel puţin două zile, incluzând toate datinile aferente.

Înainte de ceremonie, când mirele se duce la părinţii miresei ca să o ceară, i se aduce mai întâi o bătrână din sat, apoi o fetiţă şi abia la urmă apare mireasa lui.
În biserică, mireasa aruncă pe jos cu boabe de mac dacă nu vrea să aibă copii imediat. Se spune că numărul boabelor aruncate este egal cu numărul anilor care vor trece până la apariţia copiilor.

Ceremonia este urmată de ospăţ, apoi de jocul miresei, pentru care nuntaşii pun la bătaie sume de bani.

A doua zi după nuntă, mirii merg la o fântână de la o răscruce de drumuri, scot o găleată de apă şi le toarnă oamenilor să se spele pe mâini, primind în schimb bani. Tot a doua zi, mirii merg la naşi pentru a le duce un cadou, drept mulţumire.

Obiceiuri de nuntă în Dobrogea


În Dobrogea obiceiurile sunt variate pentru de-a lungul timpului s-au împrumutat şi din tradiţiile turceşti sau tătăreşti. Nunta începe joi şi se termină duminica, dar în mod tradiţional mirii nu se văd decât la trei zile după începerea festivităţilor. Participă toţi membrii comunităţii, fie că sunt sau nu invitaţi.
Dacă majoritatea mirilor nu şi-ar dori să plouă în ziua nunţii, dobrogenii cred că acesta e semn de noroc şi belşug.

Una dintre superstiţiile dobrogene spune că mirele trebuie să se aşeze pe rochia miresei când îngenunchiază, în biserică, dacă vrea să aibă o soţie ascultătoare.

În Dobrogea, ca şi în alte părţi ale ţării există un obicei care se numeşte închinatul betelei. Naşa împreună cu alte femei din familie vine acasă la mireasă şi îi închină voalul deasupra capului, apoi i-l aşază provizoriu pe cap. Între timp se servesc prăjituri doamnelor prezente.

În ziua nunţii, tot naşa este cea care pune voalul miresei, după ce îi aduce în dar o poşetă cu farduri, parfum şi bijuterii. În acest timp, bărbaţii nu au voie să intre în camera respectivă.

Imediat după, mireasa poate apărea în faţa invitaţilor şi poate începe să pună florile în piept. După ce trece pe la toţi invitaţii, în curte are loc hora miresei, pe muzica lăutarilor.

Unele mirese urmează şi astăzi tradiţia legătoarei: spre sfârşitul pretecerii de nuntă, li se dă jos voalul şi li se pune pe cap un batic sau o pălărie, semn că trec de la statutul de tânără fată la cel de soţie. Voalul îi este pus unei fete care urmează să se căsătorească, iar mirele va fi nevoit să-i cedeze logodnicului floarea sa din piept.

După legătoare are loc hora femeilor, în care intră numai doamnele. Pe rând, fiecare va dansa cu mireasa, răsplătind-o cu bani pentru această onoare.

luni, 27 mai 2013

Peţitul şi nunta în Transilvania

Peţitul pe Muntele Dragostei, bisericile fortificate şi tradiţiile autentice sunt doar câteva momente impresionante pentru o nuntă medievală în Transilvania.

Muntele dragostei


O tradiţe veche, ce astăzi se păstrează ca festivitate, este târgul de fete de pe Muntele Găina. În ziua de Sfântul Ilie, în inima Apusenilor, aici se strângeau fetele şi feciorii la peţit. Pentru a-i impresiona pe peţitori, farmecul fetelor nu era suficient, aşa că acestea îşi aduceau zestrea primită de la părinţi în lăzi de lemn sculptate şi frumosc colorate.

Impresionând la rândul lor prin curelele de argint sau aur pe care le purtau la brâu, cei mai norocoşi dintre feciori îşi găseau aici consoartele. Se spune că numai o încredinţare săvârşită pe muntele Găina va aduce noroc tinerilor.

Pregătirea nunţii


Chemarea oaspeţilor la nuntă este o procesiune impresionantă la care participă întreg alaiul nupţial.
Astfel, cu o lună înainte de nuntă mirele şi mireasa, cavalerii şi domnişoarele de onoare merg să cheme invitaţii cu ţuică, vin şi colac, primind în schimb ouă sau linguri din partea oaspeţilor pentru a confirma venirea la nuntă.

Steagul de nuntă



Tradiţia împodobirii steagului de nuntă cunoaşte mai multe variante în Ardeal. Steagul se împodobea cu o săptămână înainte de nuntă, dar adesea el era realizat şi sâmbătă seara, astfel că ritualul lua forma unei petreceri tradiţionale fascinante în ajunul nunţii.

După ce steagul era împodobit, domnişoarele de onoare, flăcăii, mirii şi stegarul dansau Sarantau în jurul lui.

Nu este omisă nici ultima petrecere de burlăcie a miresei, ce marchează despărţirea fetei de celibat. Prietenele miresei se adună pentru a-i cânta acesteia "cununa", ritual cunoscut şi ca "bocirea miresei”.
În acelaşi timp, mirele este barbierit în mod simbolic cu sapa sau coasa, apoi este ridicat cu scaunul de trei ori, de către flăcăi.
Tot acum are loc un ritual de disimulare magică, în care i se prezintă mirelui trei false mirese, scopul acestui obicei fiind acela de a îndepărta ispitele şi dificultăţile care ar fi putut ameninţa destinul căsătoriei.

Înainte de plecare mireasa cerea binecuvântarea părinţilor şi "iertăciunea", moment care este înlocuit astăzi de domnişoarele de onoare prin cântece, precum “Ia-ţi mireasă ziua bună”.

Piedici rituale


Jocul de disimulare, "legatul" porţii sau ascunderea miresei sunt ritualuri care nu lipseau de la nicio nuntă ardelenească. Răpirile de fete erau mijlocite de multe ori chiar de preotul satului, astfel că mirele trebuia să scoată bani mulţi din buzunar ca să poată ajunge la mireasă.

Şi naşii erau buni de plată. Răscumpărarea găinii este un alt obicei frumos în Ţara Moţilor, găina fiind mai întâi descântată de către bucătareasă.

Nu lipseşte colacul special al miresei, pe care aceasta îl rupe deasupra capului şi îl împarte mirelui şi naşilor, un obicei cu profunde conotaţii simbolice.

În noaptea nunţii avea loc o altă uneltire împotriva mirelui. După miezul nopţii, naşa o deghiza pe mireasă în femeie căsătorită şi o ascundea printre alte neveste, urmând ca mirele să o găsească

miercuri, 22 mai 2013

20 de idei insolite pentru mărturiile de nuntă

Mărturiile sunt cadourile voastre pentru invitaţi, o părticică din nuntă, din emoţii, din suflet. Dacă vrei să fiţi un cuplu original, iată propunerile unica.ro!
Mărturiile sunt cadouri de suflet ce vor rămâne invitaţilor voştri. Renunţă la tradiţionalele lumănări parfumate şi optează pentru mici atenţii inedite, ce vor stârni admiraţie, zâmbete şi vor fi păstrate cu drag.

 

Sugestii de mărturii inedite


Sticle de vin/şampanie/cidru personalizate cu numele voastre
Prăjiturele cu răvaş, iar citatele să fie scrise de voi şi plicuţe de ceai scump
Huse pentru mobil customizate
Stilouri şi pixuri imprimate cu numele voastre
Magneţi de bucătărie cu poza voastră
Breloc pentru chei personalizat
Punguliţe cu seminţe pentru răsad
Bulbi de flori, ghivecele cu bonsai
Semne de carte cu monogramă
Flori de prins în păr pentru doamne, butoni pentru domni
Bomboane în culorile nunţii
Turtă dulce în forma iniţialelor voastre
Rame foto
Căni cu mesaje haioase, gândite de voi
CD-uri cu melodii şi fotografii dragi vouă
Bilete la teatru, operetă, concerte
Puşculiţe cu poză cu voi
Tacâmuri cu monograme
Ciocolată pentru doamne şi trabucuri pentru domni
Prăjituri făcute cu mânuţa voastră, în felurite forme şi arome

Cele mai ciudate tradiţii de nuntă

Furatul miresei sau dansul cu găina pot fi considerate obiceiuri cel puţin bizare de necunoscători. Tradiţii ciudate, însă, nu se întâlnesc doar la noi.
Iată ce practici şi obiceiuri neobişnuite de nuntă se practică astăzi în lume.

În China, oficierea nunţii este prilejuită de un obicei de corespondenţă printr-o serie de trei scrisori. Prima scrisoare este trimisă de familia mirelui rudelor soţiei, prin care mireasa este cerută în căsătorie; a doua scrisoare însoţeşte cadoul pe care familia mirelui îl oferă familiei miresei, iar cea de-a treia este oferită miresei în ziua nunţii, prin care se anunţă oficial acceptarea acesteia în familia viitorului soţ.

În Bangladesh, practicile ceremoniei religioase sunt similare cu legămintele unei frăţii. În regiunea Bengali mai exact, mireasa trebuie să guste din sângele soţului, din degetul mic al mâinii, care este apoi preparat cu frunze de betel, o plantă etnobotanică consumată de obicei după masă.

O superstiţie familiară printre miresele din Anglia este moneda aşezată în pantof în ziua nunţii, pentru noroc şi prosperitate.

Un obicei vestimentar diferit se întâlneşte în Japonia, unde miresele obişnuiesc să îşi schimbe ţinuta de câteva ori în ziua nunţii.

Potrivit tradiţiei, acestea trebuie să poarte kimonoul, rochia de mireasă tradiţională japoneză, cel puţin cinci ore înainte de începerea ceremoniei. De asemenea, sesiunea de fotografiere din ziua nunţii este considerată cel mai important moment în ziua nunţii.
În Franţa, în schimb, ceremoniile se manifestă mai gălăgios. Astfel, în timpul petrecerii, oaspeţii ies în faţa ferestrei mirilor şi încep să lovească din oale şi tigăi într-un zgomot asurzitor.

Glumele în ziua nunţii de genul "poate mireasa a uitat unde este biserica", nu sunt tocmai apreciate de miri în ziua nunţii atunci când se află în faţa altarului. Şi totuşi, în Italia, obiceiul cere ca în ziua nunţii, cavalerii de onoare să îl tachineze pe mirele, în timp ce îşi aşteaptă mireasa.

În unele sate din Africa, tinerii însurăţei îşi petrec noaptea nunţii în trei. Atmosfera este animată de una dintre soacre, care participă în calitate de martoră, pentru a certifica virginitatea miresei. Daca bătrâna consideră că mireasa este "experimentată", poate susţine că aceasta din urmă nu a fost virgină şi poate cere anularea căsătoriei.

În Scoţia se practică "înnegrirea miresei". Rudele şi prietenii acesteia o "răpesc" şi o acoperă cu cele mai urât mirositoare şi lipicioase substanţe pe care le găsesc. Miresele sunt acoperite cu un amestec de ouă, sosuri, unt, brânză, peşte, în principiu alegerea ingredientelor depinde de bunul plac şi imaginaţia răpitorilor. După ce mireasa a fost oficial "înnegrită" este plimbată prin oraş, prin baruri.
Obiceiul bocitului se pactică şi în comunitatea Tujia din China. Cu diferenţa că aici, miresele şi femeile din alaiul acesteia trebuie să plângă timp de o lună înaintea nunţii.
Tradiţiile culturii indiene se evidenţiază prin superstiţii mai morbide decât  în orice altă parte a lumii.

Potrivit credinţei locale, femeile Manglik Dosh (născute când Marte şi Saturn se află în casa a şaptea) sunt blestemate să le moară soţii. Pentru a amâna această prezicere, ele trebuie să se căsătorească mai întâi cu un copac sau un alt obiect şi abia apoi cu un bărbat. Copacii şi celelalte obiecte sunt distruse pentru a le feri soţii de o moarte prematură.

În Fiji, binecuvântarea din partea părinţilor cere ca mirele să ducă socrului un altfel de cadou. Pentru a primi mâna viitoarei soţii, mirele trebuie să facă rost de un dinte de balenă, simbolul suprem al bogăţiei. El trebuie să pregătească un festin pentru rudele miresei, iar înaintea nunţii, mireasa trebuie să fie tatuată pentru a fi şi mai frumoasă.

În unele regiuni din Malaiezia, tinerii însurăţei din comunitatea Tidong trebuie să se abţină de la nevoile biologice timp de 72 de ore înaintea nunţii. Pentru a se asigura că nimeni nu merge la toaletă, cei doi primesc cantităţi mici de apă şi hrană şi sunt urmăriţi îndeaproape de familie şi prieteni. Dacă tradiţia este încălcată tinerii căsătoriţi vor avea ghinion, căsătoria şi copiii vor fi blestemaţi.

luni, 20 mai 2013

20 de superstiţii legate de nuntă

Ar trebui să ţii cont de superstiţii în ziua nunţii? De ce nu? Ele sunt distractive şi dau evenimentului un aer magic, în plus faţă de dragostea pe care vi-o împărtăşiţi.

Iată 20 de superstiţii legate de nuntă, care te vor ajuta să alungi ghinionul şi să atragi norocul de partea voastră!


Dacă plouă în ziua nunţii, veţi trăi o viaţă îmbelşugată şi avea mulţi copii.

Mireasa ar trebui să poarte perle în ziua nunţii, pentru a alunga lacrimile în timpul căsniciei.

Vă poartă noroc dacă vă căsătoriţi în ziua din săptămână în care s-a născut mirele sau chiar la data naşterii lui.

Ai ghinion dacă te căsătoreşti în luna mai.

Mireasa ar trebui să păşească cu piciorul drept în biserică pentru a avea noroc.

Mirele ar trebui să ofere o monedă primei persoane pe care a întâlneşte în drumul său spre biserică, pentru a avea noroc.

Lacrimile miresei sau ale unui copil în timpul ceremoniei aduc noroc. Se spune că lacrimile vărsate de mireasă în ziua nunţii vor fi ultimele din viaţa ei.

Ninsoarea în ziua nunţii simbolizează fertilitate şi prosperitate.

O umbrelă deschisă ţinută deasupra miresei o apără de spiritele rele.

Dacă mireasa vede un curcubeu în drumul spre biserică este un semn de noroc pentru cuplu.

Mirele ar trebui să ajungă la biserică înaintea miresei pentru a avea noroc în căsnicie.

Orezul aruncat la ieşirea din biserică simbolizează noroc şi fertilitate.

Porumbeii au o semnificaţie deosebită în cadrul unei nunţi. Ei simbolizează iubire, pace, fidelitate, prosperitate şi noroc. Dacă mireasa sau mirele văd un porumbel în ziua nunţii, vor avea o căsnicie fericită.

Dacă mireasa îşi pune puţin zahăr într-una dintre mănuşi, va îndulci căsnicia cu soţul ei.

În ziua nunţii nu trebuie să îţi schimbi pantofii, căci căsnicia nu va dura.

Sunând claxonul maşinilor se alungă spiritele rele.

Un alt semn de noroc este ca mireasa să întâlnească în drumul ei spre biserică o broască sau o pisică neagră.

Mireasa trebuie să îl hrănească pe mire în timpul petrecerii pentru ca cei doi să mănânce împreună toată viaţa.

Mirele şi mireasa taie împreună prima felie de tort pentru a se asigura că vor avea copii.

Mirele ar trebui să o ţină în braţe pe mireasă cand o trece pragul uşii. Dacă ea s-ar împiedica atunci când trece pragul, căsătoria s-ar destrăma în scurt timp.