Vremea nuntilor este in mod special vara pentru ca
tinerii, care isi programeaza din timp acest eveniment, isi doresc sa
aiba o vreme frumoasa, atat cu ocazia acestui moment important in viata
lor cat si la aniversarile care vor urma peste ani.
Nu imi propun insa sa discut acum despre bucuria, emotiile sau stresul
pe care il provoaca o nunta in viata tinerilor insuratei si a celor din
imediata lor apropiere.
Vremea nuntilor si implicit dorinta sau obligatia de a mege la anumite
nunti afecteaza sau influenteaza evolutia relatiilor in unele familii.
O vorba din batrani spune ca "nuntile si inmormantarile se fac cu
oameni". Si intr-adevar nuntile si inmormantarile sunt de multe ori
momentele care determina cel mai adesea intalnirea unui numar relativ
mare de rude, care in mod normal nu prea au timp sa se intalneasca cu
alte ocazii si cu atat mai putin "fara nici o ocazie".
Pe de alta parte nuntile sunt evenimente vesele, iar inmanarea
invitatiei la o nunta ar trebui sa reprezinte un motiv de bucurie, atat
pentru cei care o ofera cat si pentru cei care o primesc. In realitate
situatia nu sta intotdeauna asa.
Intocmirea listei cu invitati reprezinta pentru unele cupluri o proba
de rezintenta, dar ii si face sa descopere cat de bine se cunosc, cati
prieteni comuni au, cat de bine au apucat sa-si cunoasca reciproc
rudele, prietenii sau colegii. Aceasta lista este uneori un factor care
influenteaza si decizia privind locatia de desfasurare a nuntii, in
cazul in care cei doi nu locuiau in aceeasi localitate. Evaluarea listei
de invitati este si ea criteriu important al reusitei unei nunti; prin
evaluare gindindu-ma la aprecierea probabilitatatii a cei invitati sa
onoreze tinerii cu prezenta la nunta lor. Intervine aici de multe ori
influenta majora a notiunii de "obligatie", adica sunt multi dintre cei
invitati care isi doresc si din placere sa fie alaturi de tineri la
sarbatoarea cununiei lor, dar mai ales dau curs invitatiei lor "din
obligatie". Aceasta obligatie poate fi determinata de relatii de rudenie
mai mult sau mai putin apropiate, de relatii de prietenie, de
vecinatate sau de colegialitate. Obligatia mai este generata adesea si
de faptul ca cel care invita sau una dintre rudele apropiate a
participat deja la nunta celor invitati sau a cuiva apropiat lui.
Pentru o familie cu venituri medii sau chiar la limita traiului decent,
un numar mare de invitatii la nunta in decursul unui sezon inseamna o
influenta negativa asupra balantei bugetare. Ca urmare sunt destul de
frecvente situatiile in care primirea unei invitatii la nunta nu
inseamna intotdeuna o bucurie. Cum bine stim cu totii, nuntile sa fac cu
oameni, dar si cu bani. De aceea apar cazuri in care cei invitati sunt
pusi in situatia de a selecta invitatiile primite si de a stabili
nivelul de prioritate al unora in raport cu altele. Acest proces de
selectie devine uneori o sursa de discutii mai incordate in cadrul unei
familii sau alteori chiar si cauza unor conflicte - mai mult sau mai
putin deschise - intre diverse rude (sau prieteni, colegi). Pe de alta
parte obligatie de a merge la o anumita nunta sau mai exact la un anumit
numar de nunti creeaza un disconfort financiar stresant; uneori atat de
stresant incat afecteaza si bucuria de a petrece la nunta respectiva.
Cu siguranta sunt si alti factori care afecteaza
prezenta unui individ la o nunta si implicit bucuria de a accepta
invitatia mirilor: gandul ca urmeaza sa se intalneasca cu persoane
dezagreabile, starea precara a sanatatii sau oboseala, perspectiva
(foarte probabila din experientele anterioare) de a-si suporta
partenerul sau alta ruda apropiata dupa ce a depasit limita rezonabila a
consumului de alcoolice.
Odata cu modernizarea au aparut diverse modele de "invitatii de nunta",
iar odata cu ele si ideea, destul de controversata, a cererii de
confirmare.
Ce criterii credeti ca trebuie sa indeplineasca invitatia de nunta si
cum v-ati decis (sau urmeaza sa va decideti) pentru alegerea ei ? Cum
ati intocmit (sau urmeaza sa intocmiti) lista cu invitati ?
Vi se pare normala cererea de confirmare ? Ati inclus-o deja (sau va ganditi s-o includeti) pe invitatia la nunta voastra ?
Cum stiti sa formulati un refuz la o invitatie ? Cat de des a trebuit
sa faceti acest lucru? Si de cate ori vi s-a intamplat sa va para rau ca
n-ati putut onora o invitatie la nunta ?
Iata o serie de intrebari la care va propun sa va raspundeti dupa ce
terminati de citit articolul. Astept raspunsurile cu multa curiozitate.
Broderia a fost pornita. Aici e inceputul - o revarsare de flori si clopote, de verighete si panglici. Acum luam primele fire de fericire si le coasem la locul lor. Nu exista model de urmat. Timpul va va da fire de matase si bumbac de toate culorile, fire de aur si argint, noduri de intuneric. Trebuie sa le primiti pe toate - si impreuna sa teseti din ele o minune, o forta, o frumusete numai a voastra!
Se afișează postările cu eticheta bucurie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bucurie. Afișați toate postările
marți, 9 iulie 2013
marți, 8 ianuarie 2013
Dilema: de ce crede cineva ca dupa nunta se schimba lucrurile?
De ce crede cineva ca dupa casatorie se schimba ceva?
In ziua de azi, casatoriile nu se mai fac aranjate de parinti, ca sa nu stii cum e mirele tau. Traiti impreuna ceva vreme, chiar ani. Deja ati facut sex, stiti ce vrea si cum e partenerul, el stie ce va place voua. Secrete nu mai aveti de mult, ca au trecut totusi niste ani de relatie. Va cunoasteti rudele, verisorii, matusile, trecutul. Ati ras de defectele unora, ati aprobat unele dintre actiunile lor. Nici macar familiile nu va sunt necunoscute, deci voi doi nu prea mai aveti secrete. Aveti deja prieteni comuni, deja stiti cine face friptura si cine baga rufe la spalat.
Deci, ce sa fie schimbat? Iubesti daca te duci la ofiterul starii civile? Iubesti mai mult daca iti da preotul binecuvantarea? Esti mai statornica daca iti spune nasul sa nu iti inseli sotul?
Eu iubesc la fel. La fel de mult ca acum patru ani cand m-am indragostit, ca acum doi ani , ca acum patru luni, ca acum 12 ore. Nu mi-am schimbat prioritatile! La fel ca acum trei ani, vorbim sa ne facem o casa “pe pamant†in curtea careia sa alerge catelul. La fel vrem doar doua dormitoare in ea, o sufragerie si baie la fiecare camera.
La fel ne intereseaza sa fim fericiti, sa ne intelegm bine, sa fim sanatosi si sa avem grija unul de celalalt! La fel consider ca el este barbatul cu care o sa albesc linistita, la fel consider ca este frumos si destept, ca atunci cand l-am cunoscut.
Nu pot sa inteleg cum spun multi oameni, de fapt, majoritatea, ca un act iti da alta perspectiva, alta viziune, mai multa siguranta. Este absurd ca in relatia dintre doi oameni normali, un Certificat sa faca diferenta. Intre doi oameni intimi, fara secrete, care se iubesc, certificatul de casatorie nu ar trebui sa insemne decat schimbarea numelui partenerei. Nimic mai mult. Poate acea recunoastere sociala a relatiei, care are strict legatura cu sistemul social in care traim.
Cred cu tarie ca cele, cei care si-au schimbat atitudinea dupa casatorie, considerandu-se acum mai stapani pe situatie, mai stabili, mai deschisi catre a face sacrificii pentru partener, sunt niste ipocriti.
Inseamna ca in relatia pre-mariaj nu au format un cuplu sudat, nu au iubit suficient, nu au avut idealuri comune cu partenerul si, dupa parerea mea, nu trebuiau sa se casatoreasca.
Aceste lucruri trebuie sa vina din tine, din el, nu de la Starea Civila. Trebuie sa simti ca cel de langa tine e perechea ta, ca rezonezi cu el intru totul, ca faceti casa indiferent de greutati.
Stiu ca este o opinie radicala, stiu ca o sa am parte de multe contraziceri, dar ganditi-va bine. Daca el sau voi, fara sa fiti casatoriti va gandeati sa flirtati cu altii, sa nu cumparati perdele impreuna, de ce s-ar schimba in esenta atitudinea acum? Eu nu cred ca se poate si cred ca sansa la fericire in cuplu e iubirea si intelegerea, nu certificatul de la primarie.
Sa nu credeti ca nu sunt bucuroasa ca ma voi casatori, sunt fericita, dar fericirea mea este data de iubirea si bucuria cuplului, nu a nuntii. Nunta va durat o zi. Iubirea dureaza de ani si o sa mai dureze ani.
In ziua de azi, casatoriile nu se mai fac aranjate de parinti, ca sa nu stii cum e mirele tau. Traiti impreuna ceva vreme, chiar ani. Deja ati facut sex, stiti ce vrea si cum e partenerul, el stie ce va place voua. Secrete nu mai aveti de mult, ca au trecut totusi niste ani de relatie. Va cunoasteti rudele, verisorii, matusile, trecutul. Ati ras de defectele unora, ati aprobat unele dintre actiunile lor. Nici macar familiile nu va sunt necunoscute, deci voi doi nu prea mai aveti secrete. Aveti deja prieteni comuni, deja stiti cine face friptura si cine baga rufe la spalat.
Deci, ce sa fie schimbat? Iubesti daca te duci la ofiterul starii civile? Iubesti mai mult daca iti da preotul binecuvantarea? Esti mai statornica daca iti spune nasul sa nu iti inseli sotul?
Eu iubesc la fel. La fel de mult ca acum patru ani cand m-am indragostit, ca acum doi ani , ca acum patru luni, ca acum 12 ore. Nu mi-am schimbat prioritatile! La fel ca acum trei ani, vorbim sa ne facem o casa “pe pamant†in curtea careia sa alerge catelul. La fel vrem doar doua dormitoare in ea, o sufragerie si baie la fiecare camera.
La fel ne intereseaza sa fim fericiti, sa ne intelegm bine, sa fim sanatosi si sa avem grija unul de celalalt! La fel consider ca el este barbatul cu care o sa albesc linistita, la fel consider ca este frumos si destept, ca atunci cand l-am cunoscut.
Nu pot sa inteleg cum spun multi oameni, de fapt, majoritatea, ca un act iti da alta perspectiva, alta viziune, mai multa siguranta. Este absurd ca in relatia dintre doi oameni normali, un Certificat sa faca diferenta. Intre doi oameni intimi, fara secrete, care se iubesc, certificatul de casatorie nu ar trebui sa insemne decat schimbarea numelui partenerei. Nimic mai mult. Poate acea recunoastere sociala a relatiei, care are strict legatura cu sistemul social in care traim.
Cred cu tarie ca cele, cei care si-au schimbat atitudinea dupa casatorie, considerandu-se acum mai stapani pe situatie, mai stabili, mai deschisi catre a face sacrificii pentru partener, sunt niste ipocriti.
Inseamna ca in relatia pre-mariaj nu au format un cuplu sudat, nu au iubit suficient, nu au avut idealuri comune cu partenerul si, dupa parerea mea, nu trebuiau sa se casatoreasca.
Aceste lucruri trebuie sa vina din tine, din el, nu de la Starea Civila. Trebuie sa simti ca cel de langa tine e perechea ta, ca rezonezi cu el intru totul, ca faceti casa indiferent de greutati.
Stiu ca este o opinie radicala, stiu ca o sa am parte de multe contraziceri, dar ganditi-va bine. Daca el sau voi, fara sa fiti casatoriti va gandeati sa flirtati cu altii, sa nu cumparati perdele impreuna, de ce s-ar schimba in esenta atitudinea acum? Eu nu cred ca se poate si cred ca sansa la fericire in cuplu e iubirea si intelegerea, nu certificatul de la primarie.
Sa nu credeti ca nu sunt bucuroasa ca ma voi casatori, sunt fericita, dar fericirea mea este data de iubirea si bucuria cuplului, nu a nuntii. Nunta va durat o zi. Iubirea dureaza de ani si o sa mai dureze ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)