Obiceiuri de nuntă în Banat şi Dobrogea

Dacă astăzi mulţi miri aleg să ignore traditiile de nuntă sau le combină cu cele americane, în trecut obiceiurile erau la mare cinste şi făceau deliciul unui astfel de eveniment.

Obiceiuri de nuntă în Banat

În Banat nunta era cel mai important şi mai spectaculos obicei, la care lua parte cu mare bucurie, întreaga comunitate, de la mic la mare.

Un moment important al nunţii este chemarea la nuntă, care se face de către givări – cavalerii de onoare. Ei cutreieră satul şi invită oamenii la ceremonie, oferindu-le o sticlă de rachiu. Cei care acceptă să bea sunt aşteptaţi la nuntă, care durează cel puţin două zile, incluzând toate datinile aferente.

Înainte de ceremonie, când mirele se duce la părinţii miresei ca să o ceară, i se aduce mai întâi o bătrână din sat, apoi o fetiţă şi abia la urmă apare mireasa lui.
În biserică, mireasa aruncă pe jos cu boabe de mac dacă nu vrea să aibă copii imediat. Se spune că numărul boabelor aruncate este egal cu numărul anilor care vor trece până la apariţia copiilor.

Ceremonia este urmată de ospăţ, apoi de jocul miresei, pentru care nuntaşii pun la bătaie sume de bani.

A doua zi după nuntă, mirii merg la o fântână de la o răscruce de drumuri, scot o găleată de apă şi le toarnă oamenilor să se spele pe mâini, primind în schimb bani. Tot a doua zi, mirii merg la naşi pentru a le duce un cadou, drept mulţumire.

Obiceiuri de nuntă în Dobrogea

În Dobrogea obiceiurile sunt variate pentru de-a lungul timpului s-au împrumutat şi din tradiţiile turceşti sau tătăreşti. Nunta începe joi şi se termină duminica, dar în mod tradiţional mirii nu se văd decât la trei zile după începerea festivităţilor. Participă toţi membrii comunităţii, fie că sunt sau nu invitaţi.
Dacă majoritatea mirilor nu şi-ar dori să plouă în ziua nunţii, dobrogenii cred că acesta e semn de noroc şi belşug.

Una dintre superstiţiile dobrogene spune că mirele trebuie să se aşeze pe rochia miresei când îngenunchiază, în biserică, dacă vrea să aibă o soţie ascultătoare.

În Dobrogea, ca şi în alte părţi ale ţării există un obicei care se numeşte închinatul betelei. Naşa împreună cu alte femei din familie vine acasă la mireasă şi îi închină voalul deasupra capului, apoi i-l aşază provizoriu pe cap. Între timp se servesc prăjituri doamnelor prezente.

În ziua nunţii, tot naşa este cea care pune voalul miresei, după ce îi aduce în dar o poşetă cu farduri, parfum şi bijuterii. În acest timp, bărbaţii nu au voie să intre în camera respectivă.

Imediat după, mireasa poate apărea în faţa invitaţilor şi poate începe să pună florile în piept. După ce trece pe la toţi invitaţii, în curte are loc hora miresei, pe muzica lăutarilor.

Unele mirese urmează şi astăzi tradiţia legătoarei: spre sfârşitul pretecerii de nuntă, li se dă jos voalul şi li se pune pe cap un batic sau o pălărie, semn că trec de la statutul de tânără fată la cel de soţie. Voalul îi este pus unei fete care urmează să se căsătorească, iar mirele va fi nevoit să-i cedeze logodnicului floarea sa din piept.

După legătoare are loc hora femeilor, în care intră numai doamnele. Pe rând, fiecare va dansa cu mireasa, răsplătind-o cu bani pentru această onoare.