In secolele 17-19, in ziua noptii fetele isi luau
cea mai buna rochie, pe care, insa, o purtau apoi cu orice ocazie
speciala si, in general, in fiecare zi de duminica, la biserica. Existau
si cazuri mai extravagante, dar care nu erau privite cu ochi rai in
epoca: este si cazul mamei lui Jane Austen, Cassandra Leigh, care s-a
imbracat intr-un costum rosu de calarie, pentru ca, dupa ceremonie, sa
poata pleca pe cal impreuna cu proaspatul sot catre noua lor locuinta.
Cu alte cuvinte, unicitatea unei rochii de mireasa
nu era la mare pret la vremea aceea. La fel cum nu era nici culoarea
alba, devenita populara, asa cum vom scrie mai jos, abia dupa nunta
reginei Victoria, in 1840. Astfel, in secolul 18, cea mai uzuala culoare
era rosu, schimbat ulterior, in prima parte a veacului urmator, cu
galben. Apoi, a venit randul culorilor albastru, roz si verde. Ba chiar,
in paturile inferioare ale societatii, existau rochii de mireasa negre
sau maro, culori care le permiteau tinerelor mirese sa mai poarte
rochiile si mai tarziu, in viata de zi cu zi, pentru ca nu se patau atat
de usor.
In paralel, insa, in lumea bogata, albul incepea sa prinda la tot mai
multe tinere. Acestea aveau suficienti bani cat sa-si cumpere nenumarate
rochii si nici cu muncitul in gospodarie nu se omorau, asa ca isi
puteau permite culori si materiale mai pretentioase. In general,
creatiile erau extrem de incarcate si nepractice, realizate din
materiale grele, care le incomodau adesea pe mirese in ziua nuntii.
Ba chiar, in randul nobililor, a existat o vreme in care regula era ca viitoarele doamne sa poarte rochii de nunta
din argint (da, ati citit bine!). Majoritatea acestor obieceiuri au
fost date uitarii odata cu nunta reginei Victoriei cu printul Albert,
reprezentanta de vaza a monarhiei britanice optand pentru o rochie alba,
delicata si impanata cu flori si, mai ales, realizata din materiale
nepretentioase. Ati spune ca acest tipar nu este valabil in cazul
mireselor de astazi, majoritatea optand in continuare pentru rochii cat
mai sofisticate; fata de ce se purta insa acum doua secole, acestea sunt
la fel de usor de purtat ca un furou, nu au corsete chinuitoare,
greutate de zeci de kilograme si paruri care abia le permiteau sa-si
tina capul pe umeru.
De dragul vremurilor de mult apuse, iata o poezie britanica (cu tenta de
fabula) din vremea in care culoarea rochiei nu era neaparat alb:
Married in white, you will have chosen right.
Married in grey, you will go far away.
Married in black, you will wish yourself back.
Married in red, you wish yourself dead.
Married in green, ashamed to be seen.
Married in blue, you will always be true.
Married in pearl, you will live in a whirl.
Married in yellow, ashamed of your fellow.
Married in brown, you will live out of town.
Married in pink, your fortune will sink.
Broderia a fost pornita. Aici e inceputul - o revarsare de flori si clopote, de verighete si panglici. Acum luam primele fire de fericire si le coasem la locul lor. Nu exista model de urmat. Timpul va va da fire de matase si bumbac de toate culorile, fire de aur si argint, noduri de intuneric. Trebuie sa le primiti pe toate - si impreuna sa teseti din ele o minune, o forta, o frumusete numai a voastra!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu