Pe masura ce ziua cea mare se apropie, simti cum bucuria si
nerabdarea te napadesc, insa probabil ca iti doresti deja ca timpul
sa se "expandeze" un pic.
Acum, cand fiecare ora a devenit importanta, te grabesti sa
termini de bifat toate formalitatile si sa recapitulezi in minte
intreg ritualul. Insa te-ai gandit vreodata pe cine trebuie sa
invinovatesti pentru aceasta cursa nebuna contra timp si pentru
aceste ceremonii complexe?
Ceea ce numim astazi un ritual al casatoriei nu s-a format
dintr-o data, desigur, ci este lucrarea colectiva a mai multor
generatii de nuntasi, ale caror radacini se intind pana in timpuri
stravechi. Fa o mica pauza si descopera aceste radacini indepartate
ale unor obiceiuri pe care tu le consideri litera de lege in
prezent.
Albul imaculat al rochiei
Traditia rochiei albe nu este chiar atat de veche
pe cat pare si, dupa cum se prezinta lucrurile, va iesi cam
"sifonata" din secolul al XXI-lea, atata vreme cat tot mai multe
mirese aleg sa poarte o alta culoare in cea mai frumoasa zi a
vietii lor.
Regina Victoria a Angliei, care a domnit intre
anii 1837 si 1901 a fost cea care a dat tonul acestei mode, atunci
cand, cu ocazia casatoriei cu varul ei, Printul Albert, a imbracat
o rochie alba decorata cu flori de portocal. Desi
in acea perioada, epoca tabloidelor era inca departe, a fost
suficient ca un model de eleganta sa faca aceasta alegere pentru ca
trendul sa fie lansat si imbratisat de generatiile urmatoare de
mirese.
Asocierea prezenta a rochiei albe cu puritatea este de fapt o
conceptie de viata adaptata noilor canoane, deoarece in
trecut albul era culoarea bucuriei, in vreme ce albastru semnifica
puritatea. Inainte ca proverbiala rochie "pe care o porti
doar o singura data in viata" sa existe, miresele se imbracau in
ziua nuntii cu cea mai buna rochie pe care o aveau in dulap, chiar
daca acesta era neagra.
De ce poarta ghinion ca mirele sa
vada mireasa inainte de ceremonie?
Timp de sute de ani, casatoriile aranjate intre familiile
viitorilor soti au reprezentat o reala sursa de emotii pentru
ambele parti. Pentru a se asigura ca viitorul sot nu va da inapoi
in fata altarului, uimit de "frumusetea" miresei sale, tatal fetei
se asigura ca un val plasat strategic va duce angajamentul la
implinire. Un chip acoperit si un zvon fals conform caruia este
semn rau ca mirele sa isi vada mireasa inainte de momentul
sarutului, au dus o multime de planuri la bun sfarsit si au facut
multi tati fericiti. inca nu ne este foarte clar cine este
ghinionistul in tarasenia aceasta...
De ce se poarta inelul pe al patrulea deget al
mainii?
Asezarea verighetei pe al patrulea deget al mainii
stangi are la origine o credinta din Egiptul antic,
conform careia "vena dragostei" stabilea o legatura directa intre
inima si cel de-al patrulea deget al mainii stangi. Un inel asezat
pe acel deget era cel mai potrivit simbol al dragostei eterne. Nici
nu e de mirare ca degetul cu pricina se numeste astazi
inelar.
In cultura chineza, fiecare deget al mainii reprezenta cate
o persoana importanta din viata: degetul mare - parintii,
aratatorul - fratii, degetul mijlociu - tu insati, inelarul -
sufletul-pereche si degetul mic - copiii.
Daca iti impreunezi mainile, indoi degetele mijlocii si le tii
lipite, iar varfurile celorlalte degete se ating, vei descoperi ca
poti desparti degetele mari, aratatoarele si degetele mici (asa cum
parintii, fratii si copiii nu vor trai langa tine pentru tot restul
vietii). Inelarele, in schimb, nu pot fi separate ( putini oameni
reusesc sa o faca), pentru ca doua suflete-pereche sunt sortite sa
ramana unul langa celalalt toata viata.
Ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva
albastru?
O cerinta comuna in ceea ce priveste pregatirile de nunta in Anglia
este ca mireasa sa poarte in timpul ceremonialului ceva
vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru. Acest
obicei exprimat in rime ("something old, something new, something
borrowed, something blue") se refera la o serie de credinte
specific englezesti, care au fost exportate si peste Ocean cateva
secole mai tarziu. Radacinile traditiei se regasesc in epoca
victoriana cand, purtate in aceasta combinatie, lucrurile aveau sa
aduca miresei mult noroc in noua viata in care pasea.
Obiectul vechi este legatura miresei cu familia si trecutul ei,
in vreme ce obiectul nou reprezinta noua viata pe care o incepe
alaturi de familia sotului. Obiectul imprumutat trebuia sa provina
de la o femeie care deja avusese succes in mariaj si, in acest mod,
transmitea noroculi noii mirese. Culoarea albastra reprezinta o
suita de trasaturi pe care orice viitoare sotie trebuia sa le aiba:
credinta, loialitate si puritate.
Tortul de nunta - simbol al fertilitatii
Un alt obicei popular in aproape toata lumea este taierea
tortului de nunta, insa putini stiu ca radacinile lui se
intind pana in primul secol i.e.n. si a pornit de undeva din zona
actuala a Italiei, unde se obisnuia ca o prajitura sau o paine sa
fie rupta deasupra capului viitoarei mirese, pentru ca aceasta sa
fie fertila. O credinta comuna era ca numarul firimiturilor cazute
va spune cati copii va avea proaspatul cuplu.
Care este rolul cavalerului de onoare?
Traditia cavalerului de onoare a debutat in Germania, iar
inceputurile sale sunt departe de inocenta acestei "functii" din
zilele moderne. Fara a fi un moft, cavalerul era o necesitate, iar
rolul sau in cadrul alaiului era foarte bine conturat. Daca din
diferite motive, mirele nu ajungea la o intelegere cu viitorul
socru, acesta isi rapea mireasa. Cavalerul de onoare era complicele
si avea rolul de a tine rudele miresei departe de cuplu, pentru a
nu impiedica finalizarea ceremoniei.
Spre deosebire de functia practica a cavalerilor de onoare, rolul
domnisoarelor a fost gandit in scopuri mai pasnice, insa nu chiar
nevinovate. Prezenta lor alaturi de mireasa in alaiul de nunta avea
menirea de a scoate in evidenta, prin comparatie,
frumusetea si gateala miresei, personajul care se bucura
de cea mai multa atentie in ziua nuntii ei.
Diamantele sunt cele mai bune prietene ale femeii…
Una dintre vechile traditii europene respectate si astazi este
aceea de a oferi un inel de logodna ca o dovada a
bunelor intentii fata de domnisoara curtata. Radacinile traditiei
se pierd in negura timpului, insa in anul 860 e.n., Papa Nicolae I
a declarat ca nu este de ajuns oferirea unui inel pentru a incheia
un angajament de casatorie, ci este necesar ca
acesta sa fie din aur, ca o dovada a suportului financiar pe care
barbatul il va oferi viitoarei sotii.
In 1477, regele Maximilian i-a daruit Mariei de Burgundia un
inel de logodna din aur, impodobit cu un
diamant. Se spune ca inca de atunci,
diamantele au devenit cele mai bune prietene ale unei
femei.
De ce se atarna conserve de masina?
Traditia vest-europeana de a lega cutii de conserve in spatele
masinii care ii transporta pe proaspetii casatoriti isi are
originile in perioada dinastiei Tudor din Anglia.
Dupa ce mirele si mireasa urcau in trasura, invitatii se descaltau
si aruncau cu pantofii in aceasta, in credinta ca fiecare lovitura
reusita va aduce proaspatului cuplu mult noroc.
Cum in zilele prezente nu este o idee prea buna sa lovesti o
masina, pentru simplul fapt ca pagubele ar putea deveni serioase,
si cum nici invitatii desculti nu reprezinta o imagine prea vesela,
nuntasii s-au aratat mai practici, limitandu-se la legarea unor
inofensive cutii de conserve in spatele masinii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu